si am spus da!

O poveste de iubire in sensul cel mai real posibil.

Inca din 14 februarie 2011, se gaseste in librarii cartea “Si am spus da. O poveste de iubire” (Committed: A Love story), scrisa de Elisabeth Gilbert – continuarea cunoscutului roman “Mănâncă, roagă-te, iubește” (Eat, pray, love) – ambele lansate in Romania de Editura Humanitas.

Daca nu stiti cartea, sigur ati vazut filmul cu Julia Roberts si Javier Bardem in prim plan.

Daca nu ati vazut filmul, vi-l recomand cu mare caldura, desi este de preferat sa citit cartea. Stiti vorba aceea: Cartea bate filmul!

Bine, bine, recunosc! Era de fapt “Viata bate filmul”. Insa adevarul nu este cu nimic mai departe de slogan, pentru ca Elisabeth Gilbert scrie despre insasi viata ei, proprie si personala.

Ne arata noua, femeilor de pretudindeni ca exista si altceva dincolo de tumultul oraselor, de agitatia zilnica a lui “ma trezesc, merg la lucru, plec de la lucru, merg la cumparaturi pentru cina sumara si tarzie, dorm si maine o iau de la capat, sperand totodata ca prietenul/iubitul/sotul ma va intelege la nesfarsit si va fi acolo, ideal si iubitor, doar pentru mine, o viata intreaga, oferindu-mi clipe putine si de neuitat pana mor. Ba poate vom avea si un copil, care sa fie la fel de ideal, de integrat in societate si in sistem ca si noi”.

Dragelor, nu va temeti de text, pentru ca Elisabeth Guilbert nu scrie, ci povesteste, vorbeste cu noi despre viata ei si intorsaturile pe care le ia destinul nostru in anumite momente, perfect neasteptate; si twist of fate-urile si momentele.

Ea ne spune ce i s-a intamplat ei si ne inspira pe noi, ne face sa ne uitam mai atent la noi insine, la ce vrem acum si ne aminteste incet, subtil, de ceea ce am vrut candva sa devenim. In acelasi timp, ne trimite la oglinda care ne va intreba simplu, copilareste dar dureros: cine esti, de unde vii si incotro te indrepti?”.

Nu, nu este niciodata prea tarziu pentru noi insine, pentru visele, visurile si fiinta noastra cea reala, nu este niciodata prea tarziu sa lasam in urma o realitate care nu ne place si nu ni se mai potriveste de mult prea multa vreme!

Ce-i drept, eu as prefera ca momentul redescoperirii de sine sa fie macar putin inainte de cel in care Elisabeth a realizat ca este prinsa intr-o casnicie care nu o mai face nici fericita si nici macar multumita cu sine insasi. Am evita astfel socul si tristetea ce urmeaza unui astfel de moment si poate, ne-ar fi mai usor sa ne urmam destinul; cu atat mai mult cu cat, in “Si am spus da. O poveste de iubire” (Committed: A Love story), Elisabeth continua povestea de dragoste din finalul lui “Mănâncă, roagă-te, iubește” (Eat, pray, love), dandu-i o nota realista.

Noua carte, lansata in februarie 2011 de Editura Humanitas, spulbera mitul “si au trait fericiti pana la adanci batraneti” si ne aduce in prim plan drama celor care umbla prin lume incarcati de bagajele, haituiti de fantomele trecutului, reticenti si tematori in fata iubirii-casnicie.

Orice am spune, dragostele noastre ne urmaresc de-a lungul vieti, le uitam, le lasam in urma aparent doar, pentru ca ele, sau ei, sunt mereu cu noi, prin amprenta lasata in fiinta noastra de scurta noastra intersectare de vieti. Lasa urme adanci, ne transforma, de cele mai multe ori, in fiinte tematoare, reticente la o fericire visata demult si ne impiedica sa traim asa cum am visat, cum ne-ar fi bine.

Citind “Si am spus da. O poveste de iubire” (Committed: A Love story) veti descoperi pas cu pas, pagina cu pagina, cum unii reusesc sa reinnoade speranta si sa traiasca mai departe descatusati de temeri.

Cititi si veti intelege ca toti avem o alta sansa la viata normala si iubire-casnicie sau nu.